Intelegerea si vindecarea copilului nostru interior

vindecarea-copilului-interior

Distribuie acest articol!

Prin intelegerea si vindecare copilului nostru interior suntem capabili să procesăm emoții reprimate și nerezolvate și să schimbăm vechile modele de comportament care ne provoacă dificultăți și ne împiedică sa devenim o versiune completa a noastra.

Adesea, este posibil sa nu ne dam seama ca ceea ce ne declanseaza emotional se datoreaza unor lucruri care s-au intamplat cu multi ani in urma.
Se intampla insa ca, adulti fiind, sa ne confruntam cu anumite dificultati care isi au radacinile in experientele timpurii. Unele dintre aceste dificultati sunt pastrate de ceea ce numim copil interior si se pot manifesta in arii importante din viata noastra (inclusiv in cadrul rolurilor de parinte sau de partener in cuplu), astfel ca adesea merita explorate, pentru a putea gasi noi modalitati de a le gestiona si de a ne imbunatati felul in care ne simtim pe dinauntru.

Conectarea la copilul nostru interior ne permite sa facem un pas inapoi, in trecut, si sa desfiintam unele dintre convingerile noastre gresite care rezulta din trecutul nostru si, de asemenea, sa dam drumul durerilor emotionale vechi.

Cu cat ne adancim in propria istorie pe care am incercat atat de mult sa o negam, cu atat ar putea fi mai dificil sa ne conectam cu copilul nostru interior, mai ales daca am trecut printr-o multime de situatii coplesitoare.

Multe dintre emotiile pe care le simtim azi exista datorita experientelor din trecut. Aceste emotii determina o stima crescuta sau scazuta de sine.
Desi, din punctual meu de vedere, mare parte din ceea ce simtim este o iluzie, uneori suntem invatati sa credem atat de multe lucruri despre noi insine, care de fapt nu sunt reale, si multe dintre ele provin din zilele vulnerabile ale copilariei.

Cand suntem copii, mintile noastre nu sunt intotdeauna rationale si in loc sa filtram informatia si sa asimilam ceea ce este sanatos si sa respingem ceea ce este daunator, luam totul. Daca cineva se poarta intr-un mod dureros, jignitor, internalizam , si ne simtim responsabili pentru felul in care s-au comportat.
Ne putem simti fara valoare, tematori, neglijati, neintelesi fara sa stim de ce ne simtim in acest fel, sau sa stim sa exprimam aceste emotii.


Este dificil sa-ti dai seama, ca modul in care te simti acum este asociat cu ceea ce a avut loc in trecut.

Anii in care noi ne formam au o influenta uriasa asupra adolescentei si asupra varstei maturitatii.
Suntem capabili in orice moment sa constientizam aceste momente dificile astfel incat sa corectam convingerile false pe care le detinem si, de asemenea, pentru a putea pune experientele si emotiile noastre in contextul real.

Atunci cand ne reconectam cu copilul nostru interior pentru prima data, trebuie sa fim pregatiti pentru toate emotiile reprimate care vor iesi la suprafata. De cele mai multe ori, este posibil sa le experimentam ca si cum se intampla in prezent, si nu apartin trecutului. Acest lucru este normal. Cateodata trebuie sa plangem si sa ne eliberam, curatam, pentru a permite acestor emotii sa iasa afara.

Conectarea la copilul nostru interior se poate realiza mai usor daca ne intoarcem intr-un loc in care ne simtim in siguranta, indiferent daca acesta este un loc sau o amintire.

Ne putem simti in siguranta daca suntem inconjurate de lucrurile noastre preferate. Putem sa ne turnam bautura preferata din copilarie/, sau sa ne pregatim in prealabil mancarea care ne aminteste de o etapa deosebit de fericita a copilariei noastre. Orice am alege, ori de cate ori vom reinvia sentimentele din trecut, ar trebui sa incercam, cat se poate de bine, sa recream o scena sigura.


Cand intram in legatura cu trairile noastre din copilarie, trebuie sa ne pastram tactul rational, dar plin de compasiune. Practic, trebuie sa fim adultul care are grija de acest copil.
Acum ca am invatat atat de multe despre viata, suntem intr-o pozitie in care cunoasterea si intelegerea lumii si a oamenilor din ea, ne poate ajuta sa intelegem toate situatiile prin care am trecut atunci cand eram copii.

In timpul copilariei, nu intelegem in mod corespunzator emotiile si sentimentele, asa ca atunci cand apar in noi, ori sunt exprimate de alti oameni, ar putea fi derutante si tulburatoare. In loc sa le prelucram, le mascam, le ascundem fata de noi in cele mai adanci si mai intunecate locuri din mintea noastra, si raman acolo pana cand ne simtim pregatiti sa le constientizam, sa le recunoastem.

Prin urmare, trebuie sa avem rabdare si sa nu ne asteptam ca ne vom putea vindeca toate ranile noastre trecute dintr-o singura incercare.

Este nevoie sa ne dedicam mult timp sa lasam toate emotiile si sentimentele sa iasa la suprafata.

In functie de cat de dureroase au fost experientele noastre trecute, este posibil sa dorim sa intram si sa ne conectam cu copilul nostru interior in sesiuni mici, 5-10 minute odata, sau cat timp ne simtim confortabil.


Atunci cand avem de-a face cu copilul nostru interior, trebuie sa ne amintim ca vorbim cu un copil, prin urmare nu vorbim cu manie, sau suparare. Ar trebui creat un spatiu sigur, astfel incat comunicarea sa fie usoara, sa ne asiguram ca ascultam cu atentie depina. Atunci cand copilul nostru interior este speriat ca am putea sa-I judecam emotiile pe care el/ea le-a simtit, sau daca simt ca nu suntem pe deplin interesati, nu vor comunica liber despre ceea ce provoaca durerea.

Pe masura ce emotiile apar, trebuie sa ne amintim sa calmam, sa linistim copilul nostru interior, aratand sustinere, acceptare, iubire, fara a exprima vreo judecata sau rusine.
Fiecare sentiment care iese la suprafata este valid. Trebuie sa respectam si sa avem incredere in orice iese la suprafata, sa nu ne temem. Doar asa putem gestiona orice ar fi, chiar daca ar putea sa ni se para a fi dramatic, irational, nerezonabil.

Copilul nostru interior a simtit lucrurile foarte diferit atunci, fata de cum le-am fi simtit daca s-ar fi intamplat acum.

S-ar putea sa descoperim ca unii oameni care fac parte din amintirile si emotiile dureroase sunt inca prezenti in viata noastra. O parte a procesului de vindecare a copilului nostru interior este sa dam drumul oricarei furii sau resentiment. Putem face acest lucru iertand pe oricine a fost cel care ne-a cauzat rau. Retinerea emotiile negative nu justifica durerea si nici nu ne ajuta in vreun fel. Sa dam drumul la toata furia este singura optine daca vrem sa mergem mai departe.

Desi nu ar trebui sa judecam, este in regula sa simtim si sa exprimam toate emotiile care sunt asociate amintirilor dureroase din copilarie. Ne putem simti suparati, am putea sa urlam sau sa strigam, sa ne simtim plini de manie, furiosi pentru modul in care am fost tratati. Singura cale prin care emotiile pot disparea este sa le traim complet. Sa trecem prin ele.

Pentru ca noi sa ne intelegem cat mai bine emotiile, trebuie sa le exprimam verbal. Cand ne auzim vocea, mult mai multa energie se adauga emotiei. Foarte important este sa facem acest lucru atunci cand suntem intr-un loc sigur. Nu este benefic sa tipam, sa ne rastim la nimeni altcineva. Toate acestea nu fac altceva decat sa adauge mai multa negativitate, iar aceleasi emotii vechi se vor repeta.


Cand incercam sa vindecam copilul nostru interior, putem simti un sentiment de furie, tristete.

Foarte multa tristete. Anumite lucruri care ni s-au intamplat nu sunt intodeauna corecte, motiv pentru care putem simti o tristete profunda. Nimic nu este corect sau gresit referitor la ceea ce simte copilul nostru interior. Aceasta este mintea noastra din copilarie care este foarte diferita de mintea adultului pe care o stim azi.
Ne putem conecta la copilul nostru interior cat de des sau cat de rar ne dorim. Putem introduce aceasta comunicare in meditatiile noastre, sau chiar sa purtam spiritul copilului nostru interior cu noi, putandu-l canaliza in viata noastra de zi cu zi.
Putem descoperi si folosi calitatile copilului interior: spiritul ludic, entuziasmul, creativitatea, spontaneitatea, rezilienta fizica si psihica, imaginatia, iubirea de viata, curiozitatea, inocenta, optimismul, expresia libera a emotiilor si sentimentelor.

Avem foarte multe de invatat de la copilul nostru interior; ajungandu-l sa-l cunoastem, putem obtine o profunda constientizare a sinelui nostru adevarat.
Aceasta conexiune este indiciul care ne ajuta sa ne localizam majoritatea “pieselor lipsa”.
Multi dintre noi ne deconectam de amintirile noastre, dar constientizandu-le , devenim mai puternici, completi.

Exista miliarde de fragmente de informatii pastrate in amintirile noastre din copilarie. Unele sunt dureroase, in timp ce altele detin o multime de cunostinte. Insa toate aceste amintiri ne ajuta sa ne vindecam, si sa ne intelegem la un nivel unic, intim, pentru ca numai copilul nostru interior este singura persoana care a fost alaturi de noi in orice moment.

Distribuie acest articol!

You may also like...

1 Response

  1. 12 octombrie 2020

    […] Este important sa mergi mai departe. Dar trebuie sa o faci diferit. Altfel vei fi stapanita de acelasi pattern, vei retrai aceleasi emotii, acelasi tip de relatii, vei cauta (probabil cu disperare) acelasi tip de partener.Vei fi in acelasi cerc vicios al dezamagirilor amoroase. Vei rescrie aceeasi poveste de dragoste, cu acelasi tip de partener, o vei retrai in acelasi fel, cu aceleasi rani, aceleasi neimpliniri. Nu se merita. Ofera-ti sansa sa te vindeci. […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

shares